Pe blogul meu gasiti multe muuulte poze, caci mereu fac poze, si vreau sa vi le arat si voua! Si as avea mai multe, dar ma abtin :)) Dar din pacate, in Romania nu prea am facut fotografii. Poate timpul a fost prea scurt si incarcat, atat de incarcat incat nu aveam timp sa scot telefonul pentru poze. Si acum imi pare rau. Totusi cateva am facut, altele le-au facut parintii sau cumnatul meu, si mi le-au dat si mie. Multe sunt cu familia, deci nu sunt pentru blog -imi place sa respect dreptul la imagine a fiecarei persoane din jurul meu. Voi incerca sa imi amintesc cum a fost vacanta, pentru voi, si va voi pune si cateva fotografii, din alea putine pe care le am.
Drumul catre Romania a fost luuung. Am pornit pe la 17-18, ca sa imi dau seama cand eram prin Zurich ca uitasem plasa cu incaltamintea acasa. Ne-am intors, am pierdut mai mult de o ora intre una si alta. Inapoi la drum. Sotul a condus tot drumul, caci nu era obosit. Miercuri trebuia sa ajungem undeva pe la 12-13, ca sa ne intalnim cu familia sa ii sarbatorim ziua mamei. Dar nu ma gandisem la schimbul de ora, deci am ajuns pe la 14. Nicio problema, am ajuns la timp la restaurantul Lac Luncani, unde ne-am dat intalnire cu totii. Parintii erau deja acolo, apoi au ajuns si sora mea impreuna cu cumnatul si copiii. Toti ei au venit impreuna din Spania cateva zile in urma. Regasirea a fost minunata.. imi era tare tare dor de ei toti. Am mancat afara. Ne place foarte mult acolo, dar experienta de data asta nu a fost asa buna, in ceea ce priveste mancarea, caci bucatareasa era in vacanta si din tot meniul aveau doar vreo 2 ciorbe si cateva mancaruri disponibile. Cred ca in afara de mine, toata lumea dorea ciorba de fasole in paine, dar nu aveau. Totusi, desi am avut putin din ce alege, a fost bun. Apoi am dat cadourile mamei, si apoi a venit o ploaie torentiala care a tinut doar cateva minute. Am doua poze de acolo. Una plouand si alta cu desertul :)
Ziua aceea am dormit intr-o pensiune din oras. Am fost pe la apartamentul nostru muzeu impreuna cu sora mea, acolo ne-am uitat din nou, ca de fiecare data, prin dulapuri, rasfoind amintirile care au ramas la fel timp de atatia ani de zile. Biblioteca din camera mea (camera verde), pantofii sorei mele cu care mergea la scoala -care erau incredibil de inalti, ca asa era moda in anii aia; pahare, farfurii, albume, haine... multe, multe amintiri. Acel apartament e muzeul nostru :) Mi-am strans lucrurile mele (cadouri primite de la familie de-a lungul anilor: plapuma, cearceafuri, fete de masa, si tot felul de chestii pentru bucatarie) si le-am aranjat frumos pe pat. Am profitat de faptul ca aveam masina ca sa le aduc in sfarsit acasa la mine si sa folosesc toate cadourile acelea primite cu atatia ani in urma.
Joi am pornit spre satul bunicilor mei (din partea lui tata). Satul se afla la poalele muntelui Vladeasa, e o zona pe care o ador, unde se respira aer curat, se vorbeste un dialect ciudat, unde am doar amintiri placute, si unde oamenii sunt simpli si generosi. E minunat. Am ajuns mai spre seara, am mancat si am stat la povesti cu familia. Vineri a ajuns si mai multa familie, unii au venit din Italia, altii din Timisoara.. cand ne adunam cu totii, suntem o familie chiar mare acolo :)
Vineri am fost invitati la masa. Ne-a invitat fiul nasilor (nasi de cununie a parintilor, si nasi de botez a sorei mele Andreea. Nasi care ar fi ca familie, atat ei, cat si fiul lor Sebi cu care ne intelegem de minune). Am fost noi, Andreea, cumnatul si copiii. Am facut iahnie la ceaun, pentru mine a fost prima data cand am mancat asa ceva si mi-a placut foarte mult. Ei stau la noi in oras, dar au o casuta a familiei intr-un sat tot asa, prin munti. Ne-am plimbat prin livada si am facut cateva poze si pentru voi.
Sambata a fost nunta. Nunta varului meu, la care am fost nasi. Vineri ne-am culcat pe la 1-2 noaptea, ca am stat la povesti, apoi a trebuit sa facem baie, apoi sa pregatim totul pe ziua urmatoare. Sambata m-am trezit la 5, caci trebuia sa mergem la Cluj, eu, mireasa si cealalta nasa, sa ne facem parul si sa ne vopsim, ca asa a vrut mireasa, sa mergem toate trei in acelasi loc. Pentru asta am pierdut multe ore, caci Clujul nu e atat de aproape :)) Ah, si am fost si dupa flori, cu un drum. Desigur, mie nu mi-a placut deloc cum mi-au facut parul, dar asta e problema mea, ca nu m-am dus pregatita. Nici la machiaj nu a fost prea bine.. femeia mi-a spus ca am sprancene urate, rare, fara forma. A incercat ea sa mi le faca dar parca eram alta, cu sprancene groase, inchise la culoare si exagerate. Am facut-o sa mi le stearga. Mi-a parut rau ca nu eram o invitata oarecare sa imi fac parul si machiajul acasa, de una singura. Dar nu conteaza. Am ajuns in sat destul de tarziu. Eram stresata fiindca mirele avea sa vina dupa noi, nasii mari, in mai putin de 30 de minute. Abia am gasit pe cineva care sa ii faca nod la cravata sotului :))), si cred ca acea cravata a colindat tot satul pentru un nod, si nu e gluma! Intr-un sfarsit, eram imbracati, aveam bagajul pregatit (pentru pensiunea la care trebuia sa dormim in acea noapte), si gata sa vina mirele dupa noi. Poate despre nunta voi povesti altadata, daca va intereseaza. Nu vreau sa prelungesc postarea -ca ar fi multe de povestit. In concluzie, a fost foarte frumos, am fost foarte mandra de sotul meu care habar nu avea (ca mine) de toate traditiile din Romania, si totusi a stiut cum sa se comporte de fiecare data. Micile detalii nu s-au observat, si se pare ca multi dintre invitati nici macar nu si-au dat seama ca nu e roman :)) Si aici trebuie sa spun ca al meu domn a practicat romana destul de mult anul acesta, ma uitam la el ca la un bebe mic cand face primul pas. Nunta s-a terminat pe la 5 dimineata, dar noi ne-am culcat pe la 7-8. Pana la 10. Apoi cafea multa, socializare, mancare, cafea, povesti, stat cu familia, si tot asa pana noaptea tarziu. Apoi somn. Pana dimineata devreme, of course. Nu exagerez cand spun ca daca as suma orele dormite in Romania, cred ca nu ar ajunge la 12. Am dormit extrem de putin, si nu ma simteam foarte obosita, poate de la adrenalina, de la emotii... ca eu am mereu emotii cand ma duc in tara :)
Urmatoarele zile stiu doar ca am stat cu familia. Cu cea din partea mamei, care se afla in alt judet, unde la fel am o groaza de amintiri, si unde ma simt mai acasa decat in orasul meu natal. Am dormit la casa parintilor mei, pentru prima data. Pana acum, mereu ne "cazam" acasa la verisoara mea preferata, dar anul acesta casa parintilor e deja locuibila asa ca am profitat sa stam la ei, si asa sa ne vedem cu totii mai des. Am fost la cumparaturi, am stat in povesti cu familia, m-am intalnit cu prietene bune.. si tot asa pana miercuri. Putinele poze pe care le am sunt facute acasa la verisoara mea.
Joi am pornit spre casa, ca sa ajungem pe vineri. Ne-am luat ramas bun de la toata familia, cu greu, apoi am pornit. Eram morti de oboseala. In Austria am oprit, pe la 12 noaptea, ca sa dormim. Ne-am trezit pe la 8 dimineata si am continuat drumul. Eu am condus prin Germania. Spre seara am ajuns acasa, franti, si cu masina plina de bagaje care asteptau sa fie urcate pana la al doilea etaj :)) Am primit si adus multe rosii, verdeturi (toate din gradina), taitei de casa, salamuri, slanina, tuica :)), muraturi... Iar mama mi-a luat o gramaaaada de chestii, printre care cateva hainute frumoase si cateva cumparaturi cat pentru a-mi umple frigiderul si bucataria, in general. Am adus multe carti, cadouri si alimente.
Cam atat a fost. Sigur ca o sa imi amintesc de altele intretimp, dar cred ca v-am plictisit deja destul cu postarea asta lunga. Imi pare rau ca nu am mai multe poze :(
Ne-a luat mai bine de o saptamana sa ne odihnim, dar aproape ca nu am reusit, caci in weekendul care urma, au venit in vizita niste prieteni din Spania. Si cu ei am fost in locuri interesante despre care va povestesc in alta postare.
Va multumesc pentru rabdare daca ati citit tot :)) si va pup cu mult drag!
O saptamana reusita!
